Credeam că la 35 de ani, cu două hernii – una cervicală și un lombară – nu am voie nici măcar să îmi duc singură plasele de cumpărături. Alegându-l pe Alin Potop drept antrenorul meu am câștigat nu doar un mentor, ci un exemplu și un prieten. Cu răbdare, mereu cu zâmbetul pe buze, ferm și blând în același timp, Alin mi-a dat încrederea în mine și în puterea corpului meu. Dincolo de forma corectă de execuție a mișcărilor, de exercițiile care mi se potrivesc și de o dietă diversificată și gustoasă, am învățat de la Alin să nu îmi mai fie frică. Asta și pentru că știu că oricând am nevoie de un sfat, de un punct fix în care să sprijin progresul către cea mai bună formă fizică și mentală, el va știi ce să îmi răspundă pentru a putea să fac încă ceva, și încă ceva, surprinzător, încurajator și îmbucurător de-a dreptul. Sunt zile când întâlnirea în sală cu Alin e cel mai fericit moment, așteptat și anticipat cu mare drag.

Alin Potop depășește granița superficială pe o care impune relația dintre antrenor și sportiv. Nu m-am simtit niciodată judecat sau inferior pentru ca marea calitate a lui este ca reușește sa te facă sa spargi barierele fără să îți dai seama. Au fost momente in timpul antrenamentelor când am realizat cât de important este sa fii relaxat atunci când lucrezi și asta se aplica la orice. Sunt recunoscător ca a reusit sa îmi inducă o noua pasiune care cred și sunt convins ca va ramane tot restul vietii. Nu e despre înfățișare și laudă ci despre proces.